Am vazut la indemnul unui prieten un film cam vechi ce-i drept dar foarte interesant.Filmul se numeste ” The Notebook”.La insistentele aceluiasi prieten,am decis sa il si vizionez.M-am asezat frumos sa vad si eu despre ce e vorba,si de ce insista asa de tare sa ma uit…La inceput am fost cam sceptica in privinta filmului.DIn punctul meu de vedere era un film,de dragoste,BORING cam ca toate altele.

Asta pana in momentul in care,intriga din film,m-a atras precum un magnet.Povestea e simpla,o fata de la oras,instarita se indragosteste de un baiat de la tara.Nu va plictisesc cu evenimetele ce au loc pe durata filmului.Insa morala acestui film,este ca dragostea adevarata nu moare niciodata.

Poate ca daca il veti vedea,sau deja ati facut-o,ati descoperit o alta morala.Este interesant,cum filmul pe care l-am vazut,m-a “ajutat” sa visez,a readus la viata flacara care ardea mocnit in interiorul meu,si care viseaza la o dragoste nemuritoare.

Scena din finalul filmului,in care sotul care o iubea enorm,si care venise sa locuiasca ( e impropriu spus) cu sotia lui la un azil,unde ii citea zilnic acesteia din “notebook”,povestea iubirii lor nemuritoare,nadajduind ca 5 minute va putea sotia lui sa ii spuna ca il iubeste,si sa isi aminteasca de dragostea lor si de tot ce ii uneste.Am uitat sa mentionez ca sotia lui era intr-un stadiu avansat si care continua sa evolueze,a bolii psihice,a nebuniei,a dementei…

Va recomand din suflet sa vedeti acest film.Uita-ti cum s-au inversat rolurile,daca va aduceti aminte ce am scris eu la inceput,cand va spuneam ca am vazut acest film la insistentele unui prieten.Acum eu sunt cea care “insista”

Multe sperante isi vor face aparitia si poate multe lacrimi vor izvori din coltul ochiului privind acest film…